Viața comprimată într-o colecție de imagini păstrate în interiorul unei lumi surprinzătoare, așa ar putea fi sintetizată tema romanului Adrianei Bittel. Cât despre variațiuni, acestea apar prin revelarea celor mai neașteptate fațete ale unor personaje conturate atât de puternic, încât par mai vii decât chiar cei care ne înconjoară. Cartea se citește dintr-o suflare, ca o lectură de vacanță, dar în același timp, scriitura accesibilă desfășoară role întregi de film memorabil din care nu lipsesc nuanțe, culori, secrete și o acuratețe remarcabilă în trasarea unui profil psihologic mai mult decât credibil. Șirul narativ te poartă cu el spre deznodăminte declanșatoare de râs în hohote sau de lacrimi scăpate cu inima strânsă. Se umple camera în care citești „Fototeca”, așa cum își umpluse Coca universul interior cu imaginile crâmpeielor de viață înregistrate fotografic, în memorie. Vulnerabila și păcătoasa fire omenească trece prin filtrul gros al ochelarilor ei dezgolită de secrete, paradoxalii ochelari care o protejează pe Coca de lume, dar i-o și decodifică, în același timp. Biografiile colorate ale personajelor sunt integrate în povești captivante, în care regăsești cu ușurință un spațiu familiar, fără a putea identifica, totuși, cu exactitate, un timp și un loc de apartenență al acestuia. Identitățile sunt credibile, coerente, ajungând până la punctul de a te pregăti să verifici online dacă nu cumva e vorba de vreo personalitate din viața reală, din societatea mai mult sau mai puțin contemporană. N-am mai întânit demult descrieri atât de dinamice, țesute cu detalii încărcate de semnificație, echilibrat dozate. Firul dramatic se încolăcește sinuos în jurul situațiilor savuros amuzante, trecând, aproape pe neobservate, la cele de o sensibilă profunzime. Ca să faci legătura între Coca și Amalia, ai nevoie să înveți să privești concomitent, și înăuntru, și în afară, aceasta fiind cea mai de preț lecție a acestei cărți, pe cât de bogată în conținut, pe atât de accesibilă. Apărută într-o primă ediție în 1989, “Fototeca.Temă cu variațiuni” își păstrează actualitatea prin abordarea acelei lumi care rămâne splendidă indiferent de vremuri. Există, desigur, aspecte care nu se mai regăsesc decât în amintirile acelora dintre noi care au trăit o bună parte a vieții în regimul trecut, aspecte care aduc o pată de culoare și o sclipire nostalgică asupra călătoriei însuflețite a cititorului.
Publicat și în revista Airport News.
Glasses photo: FreeImages.com/Griszka Niewiadomski
What do you think?
You must be logged in to post a comment.