One night, a Tuareg shelters in his tent in the middle of the desert, two strangers fleeing from danger. In the desert, the law of hospitality is sacred. When this law is breached against his will, the duty to the tradition of the Sons of the Wind demands revenge. Hero or antihero? It remains to be seen. He is, undoubtedly, the last man standing. In today’s world, where, sooner or later, at a certain point, everyone becomes reasonable. He doesn’t. Gacel Savah, warrior of “the feared Kel-Talgimus people” is authentic during the entire story he lives quietly and dramatically before your very eyes. It’s easy to realize how he charms the reader from the first scenes and for life: by showing an integrity of character as you don’t even see in the movies.
His strange moral, very different from the common one, allows him abominable actions which you almost overlook, being caught in the logic of his perspective. You may not agree, you may try to distance yourself from the character until you get to a point of not liking yourself anymore because you still stand by him, despite everything he does. You get him. Everything is justified by necessity, all the gestures are inserted on the coordinates given by the consequences of the will to achieve certain goals. This hero is outlined so distinctly that it almost makes you jealous. Superb in his evolution, this is not the kind of character you get to live extraordinary adventurous through. He is the one living them, you’re just there to watch, holding the book in your hands without ever putting it down. Because you feel, dear reader, like you witness a world which doesn’t exist anymore. And if it is, it’s crumbled and scattered. A world you and I don’t belong to. But we’d like to.
Towards the end of the novel, Gacel’s outline is completed by the fulfillment of his human dimension. When he realizes how much he had lost to follow his path, he opens up to the deepest kind of anguish. However, this doesn’t lessen him in our eyes, it doesn’t humiliate him. He keeps going with the same diligence he had on the previous mission and unexpectedly exposes himself to surprising experiences. The way that he naturally takes risks, while being on the verge of despair gives him a sympathetic aura which turn him into a complete hero. The total lack of interest for anything that goes on outside the world he thought he ruled and the obstinate rejection of any form of adaptation to the rules of society lead to dramatic consequences, culminating with an unpredictable and disturbing boomerang effect.
The novel is just as brave as its main character. Till the last page, till the last line, it surprises you. The ending could be foreseen, truth be told, if you had a minute to think about it. But you don’t. You’re in the book, fully absorbed, busy going faster and faster, there is no time to think or to make predictions. Its charm entraps you and it doesn’t let you go until it finishes what it has to say. Published in 1981, “Tuareg” was translated in over twenty countries, with remarkable success, which quickly turned it into an international bestseller. It sold over three million copies and was made into a movie in 1984.
Also published in Airport News magazine.
Un tuareg primește într-o noapte, în jaima sa din mijlocul deșertului, doi străini care fugeau de primejdie. Legea ospitalității este, în deșert, sfântă. Când, împotriva voinței sale, aceasta este încălcată, datoria față de tradiția neamului Fiilor Vântului cere răzbunare. Erou sau antierou? Rămâne de stabilit. Este, însă, fără îndoială, ultimul rămas în picioare. În lumea de astăzi, în care, mai devreme sau mai târziu, toți devenim, la un moment dat, rezonabili. El nu devine. Gacel Savah, inmouchar al „temutului popor Kel-Talgimus”, este autentic în toată povestea pe care o trăiește, dramatic și tăcut, sub ochii tăi. E ușor de realizat în ce fel cucerește cititorul din prima și pe viață: arătând o integritate a caracterului așa cum nu se întâlnește nici în filme.
Ciudata sa morală, diferită de cea comună, îi permite acțiuni abominabile, pe care aproape le treci cu vederea, privind din logica perspectivei lui. Poate nu ești de acord, poate încerci să te distanțezi de personaj, ajungând, în cele din urmă, să nu-ți mai placă de tine, pentru că încă ții cu el, în ciuda a tot ceea ce face. Îl înțelegi. Totul e justificat prin necesitate, toate gesturile se înscriu pe coordonatele consecințelor voinței de a atinge anumite scopuri. Se conturează atât de distinct acest erou, că aproape îți provoacă ciudă. Superb în evoluția lui, nu e genul de personaj prin care să trăiești aventuri nemaivăzute. El le trăiește, tu doar le urmărești, nelăsând cartea din mână decât obligat de forțe exterioare. Pentru că te simți, cititorule, martor la o lume care, dacă mai există astăzi, e farâmițată. O lume din care tu și cu mine nu facem parte. Dar ne-ar plăcea.
Spre finalul romanului, conturul lui Gacel se desăvârșește prin împlinirea dimensiunii sale umane. Când realizează cât a avut de pierdut, urmându-și, fără urmă de șovăială calea, se deschide unei suferințe care, în ciuda adâncimii, nu-l micșorează în ochii noștri, nu-l umilește. Își continuă drumul, cu aceeași stăruință cu care plecase în misiunea anterioară, expunându-se, în mod neașteptat, unor experiențe surprinzătoare. Naturalețea cu care își asumă riscuri, el aflându-se, totuși, în culmea disperării, îi dă o aură de simpatie care face din el un erou complet. Lipsa totală de interes pentru orice se întâmpla în afara lumii pe care credea că o stăpânește, refuzul cu obstinație a oricărei forme de adaptare la regulile societății conduc la consecințe dramatice, culminând cu un efect de bumerang imprevizibil și cutremurător.
Romanul e curajos, la fel de curajos ca personajul său central. Până la ultima pagină, până la ultimul rând, surprinde. Finalul ar putea fi prevăzut, ce-i drept, dacă ai avea la dispoziție o clipă să-l gândești. Dar n-o ai. Ești în carte, absorbit, preocupat să o parcurgi mai repede, și mai repede, n-ai timp să gândești, să faci previziuni. Te prinde cu farmecul ei și nu-ți dă drumul decât după ce termină ce are să-ți spună. Apărut în 1981, Tuareg a fost tradus în peste douăzeci de țări, având un succes remarcabil, care l-a transformat repede într-un bestseller internațional. A fost vândut în peste trei milioane de exemplare și ecranizat în 1984.
Publicat și în revista Airport News.
What do you think?
You must be logged in to post a comment.